Richard Joannides, fondator Școala Internațională Verita: „Eșecul nu este problema. Problema este de câte ori încerci să îți atingi obiectivului. Cred că ar trebui să cauți acele probleme, pentru că ele te fac să ai un produs mai bun, un serviciu mai bun, o companie mai bună. Nu vă faceți griji pentru eșecurile voastre. Nimeni nu își va aminti cele 50 de eșecuri pe care le-ați avut”
Fuckup Nights, seria globală de evenimente organizată în București de agenția de comunicare DiFine PR, s-a întors pe 20 noiembrie cu povești pline de emoție și inspirație pentru cei care nu văd eșecul ca un capăt de linie. Fuckup Nights Bucharest, ediția cu numărul XXVII, a avut loc în cadrul Bucharest International School of Management (BISM). Evenimentul a adus în fața publicului o varietate de speakeri din domenii diferite, dar cu un curaj comun de a învăța din provocările prin care au trecut.
Richard Joannides – fondator Verita International School, Aleodor Tabarcea – manager de inginerie Stripe și Lavinia Chițu – interpretă în limba semnelor române au povestit pe scena Fuckup Nights Bucharest despre eșecuri din carierele lor și cum au contribuit acestea la dezvoltarea lor personală și profesională.
Richard Joannides a împărtășit un alt fel de poveste despre eșec: momentul în care a realizat că succesul corporativ îl îndepărta de fapt de viața pe care și-o dorea. A înțeles că continuarea pe aceeași cale nu ar fi făcut decât să-l îndepărteze și mai mult de sentimentul de a avea un scop în viață. Nu voia să mai lucreze într-o corporație și s-a întrebat ce îi plăcea cu adevărat să facă. Inspirat și de propriii fii, care erau nefericiți la școala din România, a realizat că ceea ce iubea cel mai mult erau copiii. A reflectat asupra propriului parcurs și s-a întrebat de ce a trebuit să ajungă la vârsta de 40 de ani pentru a învăța despre echilibru, bunăstare și de ce copiilor nu li se predau aceste lucruri de la o vârstă fragedă, poate chiar într-un sistem organizat, cum ar fi mediul școlar.
A decis atunci să construiască el însuși o școală, Verita International School, una care să-i învețe pe copii să rezolve probleme în mod independent, să gândească critic și, în cele din urmă, să învețe cum să învețe. De-a lungul timpului, școala a crescut, cererea din partea părinților a crescut și și-a dat seama că trebuie să se extindă. A achiziționat terenuri și a conceput un proiect ambițios pentru noi campusuri care ar ridica standardul învățământului privat în România. În timpul acestui proces, s-a confruntat cu provocări operaționale și birocratice complexe care i-au pus la încercare reziliența.
„Acest moment de incertitudine m-a împins să caut parteneri care împărtășeau aceeași viziune. Am întâlnit grupul educațional Duke, le-am povestit întreaga poveste, iar ei mi-au spus: <Ne place visul tău. Ne place viziunea ta. Hai să mergem mai departe împreună.> Este cea mai bună decizie pe care am luat-o vreodată”, spune Richard Joannides, fondator Verita International School.
În acest moment, Școala Verita dezvoltă două noi campusuri moderne, care respectă standardele nZEB (aproape zero emisii), un proiect de zeci de milioane de euro, care va transforma școala, cu 2500 de studenți, în cea mai mare școală privată din România.
„Dacă îți poți controla mintea, îți poți regla emoțiile, totul se află în interiorul tău. Majoritatea grijilor nu se dovedesc a fi atât de grave pe cât crezi. Povestea pe care ți-o spui în minte este cea care te chinuie. Unul dintre lucrurile pe care a trebuit să le învăț a fost cum să fac față acestui comentariu al minții mele, care exagerează constant”, adaugă Richard Joannides.
Dacă ar analiza rolul general al eșecului, ar spune: „Eșecul nu este problema. Problema este de câte ori încerci să-ți atingi obiectivul, câte iterații poți avea, câte încercări poți face. Cred că ar trebui să cauți aceste probleme, pentru că te ajută să construiești un produs mai bun, un serviciu mai bun, o companie mai bună. Nu-ți face griji pentru eșecurile tale. Odată ce ai produsul, odată ce ai serviciul, odată ce ai jobul pe care ți-l dorești, nimeni nu-și va aminti cele 50 de eșecuri pe care le-ai avut”, mai spune Richard Joannides.
Inginerul manager Aleodor Tabarcea a împărtășit o experiență din perioada în care a devenit pentru prima oară manager, la 24 de ani. Inițial, conducea o echipă de cinci persoane, formată din ingineri și designeri, iar apoi aceasta a crescut la 12 persoane. Lucrau cu toții intens și au ajuns să gestioneze în scurt timp 16 proiecte ample, în același timp. Avea impresia că fac o treabă grozavă, iar la sfârșit de an, a mers să îi ceară superiorului mărirea salariilor pentru oamenii din echipa lui, încrezător în efortul depus de-a lungul anului.
Însă nu documentase întreaga muncă și nu avea nimic concret care să ateste tot efortul depus. În luna februarie, când trebuiau aprobate măririle de salarii, superiorul i-a spus că rezultatele obținute de echipa lui nu erau clare. Munca intensă dusese la un paradox, spune acesta: a muncit atât de mult, încât nu și-a mai luat timp să comunice rezultatele lui și ale echipei.
„În tot procesul ăsta, am eșuat față de firmă. Nu am reușit să comunic munca pe care am construit-o alături de echipa mea. În al doilea rând, am eșuat față de mine, masiv. Timp de săptămâni, luni de zile, nu am găsit timpul necesar să pot să fac un pas înapoi, să fiu creativ, să înțeleg și să văd cum de fapt și de drept ar trebui să construiesc o cultură sănătoasă, o comunitate sănătoasă, o echipă sănătoasă. Și nu în ultimul rând, dacă e să fiu total sincer, am eșuat față de echipă cu totul. Atât timp cât impactul a ceea ce creezi nu este vizibil și nu este apreciat, până la urmă, munca e degeaba”, spune Aleodor Tabarcea, Engineer Manager Stripe.
S-a uitat în urmă, a înțeles ce a greșit și a luat-o de la capăt, urmând să dețină poziții de manager și în alte companii.
„Partea asta de a te ridica după un eșec este un skill pe care nu doar că trebuie să-l dezvolți ca să poți să mergi OK prin viață, ci devine un punct fundamental, o necesitate. Capacitatea de a te uita și a vedea eșecul tău și în același timp de a gândi creativ cum să îl abordezi îți dă capacitatea de a deveni mai bun”, adaugă Aleodor.
Artista și interpreta în limba semnelor române, Lavinia Chițu, a povestit cum a ajuns să traducă muzică pentru oamenii surzi și cum a continuat să meargă mai departe, în ciuda refuzurilor primite de la organizatorii de concerte și festivaluri din România. Fiică de părinți care nu aud, și-a dat dat seama încă din copilărie că are o misiune – să fie vocea persoanelor surde. La 12 ani, după ce a primit un pick-up de la tatăl ei, a început să le traducă părinților muzica populară de pe viniluri. Era pentru prima dată când aceștia înțelegeau versurile unei melodii.
În 2014, a început să traducă muzică pe conturile ei de social media și a observat că există cerere din partea comunității de surzi din România pentru astfel de conținut. Vedea cum în Statele Unite concertele au traducere live pentru oamenii surzi de zeci de ani și nu înțelegea de ce organizatorii de evenimente din țară nu înțeleg necesitatea accesibilizării muzicii. A scris numeroase mailuri în care își oferea serviciile de traducere a concertelor în limba semnelor române și primise o serie lungă de nu-uri.
Refuzurile păreau un eșec. Însă a continuat să creadă în importanța muncii ei. În 2019, a reușit să accesibilizeze primul concert din România. A fost doar primul pas, au urmat festivaluri și concerte ale unor artiști celebri din România (Delia, Irina Rimes, Theo Rose, Horia Brenciu, Macanache, Subcarpați) și din străinătate (Coldplay, Jessie J, Lenny Kravitz, Rita Ora, Passenger, Sam Smith, Katie Melua, The National și alții).
Dacă ar fi să le dea un sfat celor care vor să renunțe după un eșec, acesta ar fi: „Credeți în voi, pentru că avem o misiune pe această planetă. Pentru că nu am venit doar să plecăm, pentru că trebuie să dăm mai departe, pentru că trebuie să facem istorie și pentru că trebuie să fim un model. Chiar dacă uneori cădem și cădem al naibii de rău, trebuie să ne ridicăm. Cu răbdare, cu bunăvoință, cu iubire în suflet și mereu cu zâmbetul pe buze”, mărturisește Lavinia Chițu.
A 27-a ediție Fuckup Nights București s-a încheiat, însă urmează un nou eveniment în luna ianuarie. Pe scena FUN XXVIII vor urca noi invitați cu experiențe și lecții valoroase, în care eșecul naște povești demne de dat mai departe.
Fuckup Nights Bucharestface parte din seria de evenimente care au loc la nivel global, în 215 de orașe din 62 de țări din întreaga lume. Evenimentele schimbă paradigma cu privire la eșecul profesional și se adresează, în egală măsură, micilor și marilor antreprenori, celor care lucrează în corporații, liber-profesioniștilor și studenților.
Fuckup Nights este un eveniment global cu licență la nivel național, organizat în București de agenția de comunicare DiFine PR.
Partenerii evenimentului au fost: BISM (Bucharest International School of Management),Aqua Carpatica, Pop Cola, Scenta,FAN Courier, Radio Guerilla,Maidan, Centrul EKA, Complice, Fonduri Structurale, https://epicprints.ro/Bizilive, Learning Network, Psychologies, IQAds, SMARK,IQool,Revista CARIERE,TechceleratorșiROTSA – Romanian Tech Startups Association.
Despre DiFine PR
DiFine PR este o agenție de comunicare full services care combină experiența solidă a echipei, de peste 20 de ani, atât la nivel național, cât și internațional, cu satisfacția de a crea povești de succes. Pe lângă serviciile complete de PR, comunicare și consultanță în afaceri, agenția organizează, de asemenea, evenimente de tehnologie și de afaceri (ex. NASA Space Apps Challenge, TechFest, Fuckup Nights Bucharest). Portofoliul clienților agenției include NN, Stefanini, TH Essers, GapMinder VC, FintechOS, Techcelerator, ROTSA (Romanian Tech Startups Association), Contakt, Seedblink, Goldring, Klass Wagen, Eyerim, Undelucram.ro, Restart Energy, Tema Energy, Verita International School, Bitcoin Romania. De-a lungul celor șase ani de la lansare, DiFine PR a lucrat cu peste 250 de startup-uri de tehnologie.